Istoric

„Zona metropolitană – un nou model de administraţie publică locală”

Idea acestui model de administratie pentru zona Satu Mare a venit din partea primarului municipiului Satu Mare care in luna noiembrie a anului 2012 a demarat un studiu pentru a analiza oportunitatea constituirii Zonei Metropolitane Satu Mare.

1. Experienţa metropolitană la nivel european

Pe măsură ce creşte populaţia din zonele înconjuratoare ale oraşelor, în principal prin emigraţia din oraşe sau prin exurbaţie, dar şi prin atragerea populaţiei din alte localităţi, graniţele geografice şi administrative ale oraşelor devin inadecvate pentru a defini aglomerările urbane care rezultă.
Dezvoltarea urbană sub această formă a extinderii oraşului în spaţiul înconjurător şi al evoluţiei sale integrate cu aşezările din aria sa periurbană (sau suburbană, periurbană, regională etc.) este cunoscută mai ales în ţările dezvoltate, fiind caracteristică unei noi faze a dezvoltării urbane, ulterioară etapelor de concentrare a populaţiei în orasul actual şi de formare a suburbiilor. Specialiştii au denumit aceste noi realităţi socio-spaţiale drept zone metropolitane sau, în cazul celor foarte mari, ca regiuni urbane.
Constituirea zonelor metropolitane răspunde unei necesităţi sau oportunităţi determinate de evoluţia organică a aşezărilor. Procesul de urbanizare pe teritoriul european a condus la dezvoltarea interdependentă a metropolelor cu localităţile aflate în zona lor de influenţă, formând deja realităţi metropolitane primare care, chiar dacă nu sunt denumite zone metropolitane funcţionează practic ca zone unitare, relativ independente.
Dezvoltarea zonelor metropolitane facilitează amenajarea integrată a teritoriului la nivel regional astfel încât prin aceasta să se diminueze dezechilibrele dintre centru şi aria limitrofă, provocate de dispersarea în planul structurii demografice, sociale si economice, de dezechilibrele legate de transportul în comun, finanţarea infrastructurii, rezervele de spaţiu pentru locuit şi comerţ.

2. Avantajele zonelor metropolitane

Multe dintre problemele strategice de amenajare urbană la nivel european nu pot fi tratate direct decât la nivel de zone metropolitane, care să faciliteze dezvoltarea producţiei, a schimburilor şi a consumului de bunuri la nivelul Europei, astfel încât să fie evitate piedicile datorate atât localismului excesiv cât şi centralismului la nivel naţional.
Este vorba, în esenţă, de formarea zonelor metropolitane ca poli şi regiuni de creştere sau dezvoltare la nivelul Europei, incluse în cadrul unor strategii naţionale dar şi transnaţionale.
Zonele metropolitane pot deveni astfel capete de pod care să beneficieze de noile căi de comunicaţii şi de relaţii comerciale, pentru schimbul de mărfuri şi servicii, de know-how, ca centre ale circulaţiei de capital şi ca destinaţii pentru turism şi cumparători.
Dezvoltarea zonelor metropolitane facilitează amenajarea integrată a teritoriului la nivel regional astfel încat prin aceasta să se diminueze dezechilibrele dintre centru şi aria limitrofă, provocate de dispersarea în planul structurii demografice, sociale si economice, de dezechilibrele legate de transportul în comun, finanţarea infrastructurii, rezervele de spaţiu pentru locuit şi comerţ, înlăturarea sau diminuarea unor astfel de dezechilibre va conduce la o îmbunătăţire a calităţii vieţii populaţiei.
Implementarea politicilor de dezvoltare şi amenajare a teritoriului trebuie facuta printr-un management eficient şi performant, în care fundamentarea politicilor de dezvoltare să ţină seama de cererea pieţei, dar şi de alte cerinţe legate de asigurarea unei densităţi suportabile, infrastructura tehnică şi socială (servicii), aprovizionare în apropierea locuinţelor, localizarea spaţiilor de agrement etc.
Realizarea acestor politici de dezvoltare se face de regulă printr-o bună cooperare între localităţi în domeniile amenajării teritoriului, locuinţelor, infrastructurii, dezvoltării economice, protecţiei mediului, utilizării resurselor umane etc. Cele mai performante acţiuni sunt, de regulă, cele legate de transportul în comun, alimentarea cu apă, prelucrarea deşeurilor şi implementarea unor proiecte investiţionale.

3. Guvernarea zonelor metropolitane

Modele de guvernare metropolitană existente astăzi în Europa sunt clasificate de catre METREX (Reţeaua Europeană a Regiunilor şi Zonelor Metropolitane) în trei categorii:
1. Autorităţi metropolitane care dispun de puteri depline în ceea ce priveşte domeniile social, economic, infrastructură, mediu şi de planificare sau amenajare teritorială. Aceste autorităţi sunt însărcinate să planifice şi să aplice efectiv şi complet strategiile de dezvoltare armonioasă a zonelor metropolitane.
2. Autorităţi numite sau alese, prevăzute cu puteri selective esenţiale, prin intermediul cărora se planifică şi se aplică strategiile pentru rezolvarea problemelor cheie.
3. Agenţii metropolitane numite sau organisme complementare împuternicite cu responsabilităţi de planificare strategică şi cu funcţii consultative de aplicare.
Indiferent de solutia adoptată, în funcţie de specificul national sau regional, de problemele cu care se confruntă, va fi necesar ca autoritatea sau agenţia să deţină capacitatea de planificare (amenajare), control, revizie, conservare şi aplicare a strategiei metropolitane.
Zona metropolitană trebuie să dispună de resursele profesionale necesare planificării strategice pe termen mediu si lung, analizei politicilor la nivel metropolitan, corelării sau stabilirii echilibrului dintre interesele sectoriale şi cele ale zonei metropolitane.

4) Cadrul legal privind constituirea zonelor metropolitane

Actele normative care reglementează statutul zonelor metropolitane sunt urmatoarele :

– ORDONANŢA nr. 53 din 16 august 2002 privind Statutul-cadru al unităţii administrativ-teritoriale;
– LEGEA nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a IV-a – Reţeaua de localităţi.
Potrivit acestor acte normative, Capitala şi municipiile de rangul întâi pot să se asocieze cu localităţile limitrofe în vederea înfiinţării de zone metropolitane, noţiunea de zona metropolitană fiind definita astfel :
– zonă constituită prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între marile centre urbane (Capitala României şi municipiile de rangul I) şi localităţile urbane şi rurale aflate în zona imediată, la distanţe de până la 30 km, între care s-au dezvoltat relaţii de cooperare pe multiple planuri.

De asemenea, Legea 351/2001, defineşte noţiunea de sistem urban astfel:
– sistem de localităţi învecinate între care se stabilesc relaţii de cooperare economică, socială şi culturală, de amenajare a teritoriului şi de protecţie a mediului, echipare tehnico-edilitară, fiecare păstrându-şi autonomia administrativă.

Ca urmare, date fiind prevederile legale enumerate, municipiul SATU MARE (rangul II) poate să se asocieze cu localităţile limitrofe în vederea constituirii unui sistem urban.
Alt act normativ cu implicaţii asupra problemei studiate, îl constituie Ordinul 745/2002 privind stabilirea şi clasificarea aglomerărilor şi zonelor pentru evaluarea calităţii aerului în România, emis de Ministerului Apelor si Protectiei Mediului. Potrivit acestui act normativ, aglomerarea reprezintă o zonă cu o populaţie al cărei număr depăşeşte
250.000 de locuitori sau o zonă în care numărul populaţiei este egal sau mai mic de 250.000 de locuitori, dar densitatea populaţiei pe km2 justifică necesitatea evaluării şi gestionării calităţii aerului înconjurător.
Zona reprezintă o suprafaţă în interiorul ţării, ale cărei limite sunt precizate în mod convenţional în scopul evaluării şi gestionării calităţii aerului, aprobată de Guvern. Întinderea geografică a aglomerărilor este dată de limitele teritoriale ale localităţilor care formează aglomerările mai sus menţionate, limite stabilite în baza reglementărilor legale în vigoare.


ZONA METROPOLITANA SATU MARE 

 

1. ZONA METROPOLITANA – un nou model de administraţie publică

ZONA METROPOLITANA SATU MARE reprezintă o noua entitate, fără personalitate juridică, formată prin asociere în baza unei Convenţii, încheiate între municipiului Satu Mare, cu localităţi limitrofe(oraşe şi comune), stabilindu-se relaţii de cooperare economică, socială şi culturală, de amenajare a teritoriului şi de protecţie a mediului, echipare tehnico-edilitară, fiecare păstrându-şi autonomia administrativă.

2. Necesitatea constituirii ZONEI METROPOLITANE SATU MARE

Înfinţarea ZMSM este necesară din mai multe considerente, cele mai importante fiind:
– crearea unui mediu favorabil pentru atragerea investiţiilor majore
– conceperea unei strategii comune privind dezvoltarea durabilă a ZMSM (economic, social, mediu)
– dezvoltarea unor proiecte comunitare cu finanţare europenă (ISPA, PHARE, FEADR)
– realizarea unor investiţii privind infrastructura ( utilităţi, transport, drumuri etc.)
– crearea unei administraţii publice transparente şi competitive, care să colaboreze eficient cu mediul de afaceri şi comunitatea locală
– conservarea patrimoniului cultural şi a identităţii locale.

Asocierea localităţilor în vederea înfiinţării sistemului urban, se justifică prin faptul că municipiul SATU MARE are rolul de centru polarizator al regiunii având legaturi multiple(sociale, culturale, economice) cu localităţile limitrofe.

3. Necesitatea constituirii ZONEI METROPOLITANE SATU MARE

Deviza ZMSM este: Dezvoltare regională echilibrată =Crearea de locuri de muncă + Coeziune socială + Sustenabilitate ecologică

Înfinţarea ZMSM este necesară din mai multe considerente, cele mai importante fiind:

– crearea unui mediu favorabil pentru atragerea investiţiilor majore;
– conceperea unei strategii comune privind dezvoltarea durabilă a ZMSM (economic, social, mediu);
– dezvoltarea unor proiecte comunitare cu finanţare europenă ( ISPA, PHARE, FEADR);
– realizarea unor investiţii privind infrastructura (utilităţi, transport, drumuri etc.);
– crearea unei administraţii publice transparente şi competitive, care să colaboreze eficient cu mediul de afaceri şi comunitatea locală;
– conservarea patrimoniului cultural şi a identităţii locale.
Asocierea localităţilor în vederea înfiinţării zonei metropolitane se justifică prin faptul că municipiul Satu Mare are rolul de centru polarizator al regiunii având legături multiple (sociale, culturale, economice) cu localităţile limitrofe. Astfel, o parte importantă din populaţia activă a localităţilor învecinate îşi are locul de muncă în municipiul SATU MARE, în timp ce transportul în comun pentru unele din aceste localităţi, este asigurat de către societatea care prestează acest serviciu pentru municipiul SATU MARE.
De asemenea, putem identifica şi un fenomen migratoriu al populaţiei municipului SATU MARE către localităţile limitrofe, precum şi unul în sens invers, dinspre aceste localităţi către SATU MARE.
Constituirea zonei metropolitane ar avea efecte benefice în special asupra dezvoltării economice a localităţilor componente, deoarece majoritatea investiţiilor majore din zonă, au fost atrase de către municipiul Satu Mare, iar prin înfiinţarea acestui sistem s-ar putea echilibra repartizarea investitorilor, prin crearea unui mediu investiţional prielnic pe tot cuprinsul acestuia.
Un alt impact benefic asupra localităţilor componente l-ar constitui posibilitatea racordării acestora la reţeaua de apă care alimenteaza municipiul (acest lucru fiind deja realizat ), precum şi accesul la serviciile de salubrizare prestate de către aceeaşi societate care acţionează şi în municipiul SATU MARE.

4. Indicatori de interrelaţie a municipiului SATU MARE cu localităţile limitrofe
– procentul populaţiei ocupate în Satu Mare, din totalul populaţiei ocupate a localităţii (navetism);
– procentul populaţiei care s-a mutat cu domiciliul din localitate în SATU MARE, din totalul populatiei din localitate (exurbaţie);
– procentul populatiei care s-a mutat cu domiciliul din Satu Mare în localităţile limitrofe, din totalul populaţiei din localitate (migraţie);
– procentul de case nou construite (dobândite) în localităţile limitrofe, în perioada 1990-2005, de către s, din totalul caselor existente în localităţile limitrofe (înnoire edilitară);
– procentul de terenuri deţinute de satmareni din suprafeţele de teren totale ale localităţilor limitrofe (proprietate);

– procentul de teren cultivat cu produse perisabile destinate consumului orasului, din totalul suprafaţei arabile a localităţii;
– indicele de potenţial turistic, determinat prin ponderea suprafeţelor cu apă şi
păduri în totalul suprafeţei localităţii, plus existenţa sau nonexistenţa unor monumente istorice şi amenajări turistice (potenţial turistic);
– distanţa în kilometri faţă de oraş.

5. Construcţia institutională a ZMSM

Constituirea zonei metropolitane Satu Mare presupune asocierea localităţilor componente în baza unui protocol de cooperare sau a unei convenţii cadru, în care să se stipuleze autorităţile care vor asigura conducerea sistemului, planul zonal de amenajare a teritoriului ZMSM, resursele financiare alocate de fiecare parte implicată în vederea constituirii Fondului de Dezvoltare a ZMSM, precum şi modalităţile concrete de colaborare în vederea realizării obiectivelor stabilite.
Cadru legal al acestei asocieri îl constituie Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală care prevede :
(1) Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul ca, în limitele competenţelor lor, să coopereze şi să se asocieze cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale din ţară sau din străinătate, în condiţiile legii.
(2) Pentru protecţia şi promovarea intereselor lor comune autorităţile administraţiei publice locale au dreptul de a adera la asociaţii naţionale şi internaţionale, în condiţiile legii. (3)Autorităţile administraţiei publice locale pot încheia între ele acorduri şi pot participa, inclusiv prin alocare de fonduri, la iniţierea şi la realizarea unor programe de dezvoltare regională, în condiţiile legii.
Autoritatea deliberativă a sistemului va fi numită ”Consiliul Director” şi va avea ca membri de drept, primarii localităţilor asociate în baza protocolului.
Autoritatea executivă va fi “Agenţia de Dezvoltare a zonei metropolitane “, care va fi organizată ca O.N.G sau ca societate comercială cu raspundere limitată, având ca asociaţi unităţile administrativ-teritoriale asociate în baza protocolului.
Având în vedere că entitatea nou creată prin asociere nu are personalitate juridică, este necesar ca toate hotarârile adoptate de autoritatea deliberativă a ZMSM, să fie transpuse în acte administrative producătoare de efecte juridice (HCL) prin intermediul Consiliilor Locale, în calitate de autorităţi deliberative ale unităţilor administrativ teritoriale asociate.

Principalele atribuţii ale Consiliului Primarilor sunt următoarele :
• analizează şi aprobă strategia şi programele anuale şi multianuale de dezvoltare a ZMSM;
• analizează şi aprobă proiectele de dezvoltare a ZMSM, selectate şi propuse de către Agenţia de Dezvoltare a zonei metropolitane ;
• analizează şi aprobă proiectul bugetului zonei metropolitane , destinat cheltuielilor de organizare şi funcţionare;
• coordonează activitatea Agenţiei de Dezvoltare a zonei metropolitane , urmăreşte respectarea obiectivelor politicii de dezvoltare şi asigură un tratament egal şi corect faţă de toate localităţile care alcătuiesc ZMSM;
• numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, directorul sau administratorul Agenţia de Dezvoltare a zonei metropolitane ;
• solicită Agenţia de Dezvoltare a zonei metropolitane să prezinte studii, analize şi să facă recomandari privind modul de realizare a obiectivelor strategiei de dezvoltare a ZMSM;

Principalele atribuţii ale Agenţiei de Dezvoltare a zonei metropolitane sunt următoarele:
• elaborează şi propune Consiliului Primarilor, spre aprobare, strategia de dezvoltare a ZMSM, programele de dezvoltare şi planurile de gestionare a fondurilor ZMSM;
• pune în aplicare programele de dezvoltare a ZMSM şi planurile de gestionare a fondurilor, în conformitate cu hotărârile adoptate de Consiliul Primarilor, cu respectarea legislaţiei în vigoare, şi răspunde faţă de acesta pentru realizarea lor;
• acţionează pentru atragerea de surse financiare la Fondul pentru Dezvoltare;
• gestionează Fondul de Dezvoltare, în scopul realizării obiectivelor prevazute în programele de dezvoltare a ZMSM;
• prezintă anual Consiliului Primarilor, spre aprobare, raportul privind execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli;

6. Construcţia teritorială a ZMSM

Potrivit Legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, documentaţiile de amenajare a teritoriului sunt următoarele:
a) Planul de amenajare a teritoriului naţional
b) Planul de amenajare a teritoriului zonal
c) Planul de amenajare a teritoriului judeţean
Planul de amenajare a teritoriului naţional are caracter director şi reprezintă sinteza programelor strategice sectoriale pe termen mediu şi lung pentru întregul teritoriu al ţării.
(1) Planul de amenajare a teritoriului naţional este compus din secţiuni specializate;
(2) Prevederile Planului de amenajare a teritoriului naţional şi ale secţiunilor sale devin obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului care le detaliază; (3) Prevederile Planului de amenajare a teritoriului naţional sunt: Căi de comunicaţie, Ape, Zone protejate, Reţeaua de localităţi, Zone de risc natural, Turismul, Dezvoltarea rurală. Prin lege se pot aproba şi alte secţiuni.
Planul de amenajare a teritoriului judeţean are caracter director şi reprezintă expresia spaţială a programului de dezvoltare socio-economică a judeţului. Planul de amenajare a teritoriului judeţean se corelează cu Planul de amenajare a teritoriului naţional, cu Planul de amenajare a teritoriului zonal, cu programele guvernamentale sectoriale, precum şi cu alte programe de dezvoltare.
(1) Prevederile Planului de amenajare a teritoriului judeţean devin obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism care le detaliază.
(2) Fiecare judeţ trebuie să deţină Planul de amenajare a teritoriului judeţean şi să îl reactualizeze periodic, la 5-10 ani, în funcţie de politicile şi de programele de dezvoltare ale judeţului.
Planul de amenajare a teritoriului zonal are rol director şi se realizează în vederea soluţionării unor probleme specifice ale unor teritorii. Aceste teritorii pot fi:

a) intercomunale sau interorăşeneşti, compuse din unităţi administrativ- teritoriale de bază, comune şi oraşe;
b) interjudeţene, înglobând părţi din judeţe sau judeţe întregi;
c) regionale, compuse din mai multe judeţe.

7. Estimarea impactului constituirii ZMSM

Scopul constituirii ZMSM îl constituie realizarea unei dezvoltări durabile a localităţilor componente.
Pentru a cuantifica potenţialul de dezvoltare al ZMSM, vom încerca să estimăm care vor fi principalele efecte (economic, social, mediu) asupra entităţilor implicate.
a) Economic
• creşterea investiţiilor realizate în ZMSM (creştere cu 30%), prin atragerea unor investitori strategici;
• creşterea veniturilor bugetelor locale ale localităţilor componente (creştere cu 20%);
• realizarea unei strategii comune de dezvoltare durabilă a ZMSM, precum şi a şapte strategii de dezvoltare, câte una pentru fiecare localitate componentă a ZMSM;
• realizarea unor investiţii privind reţeaua de drumuri, utilităţi şi transport în comun (racordarea localităţilor componente la reţeaua de apă a municipilui SATU MARE, asigurarea salubrizării de către societatea care prestează aceste servicii pentru municipiu, asigurarea transportului în comun de către operatorul municipiului).
b) Social
• crearea de noi locuri de muncă ca urmare a investitorilor atraşi ( creştere cu 30%);
• stabilizarea fenomenului de migrare a forţei de muncă (diminuare cu 20%)
• creşterea veniturilor obţinute de către locuitorii localităţilor componente
( creştere cu 30%);
• conservarea identităţii culturale pe tot cuprinsul ZMSM;
• îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a locuitorilor din ZMSM, ca urmare a efectelor sinergice a măsurilor întreprinse.
c) Mediu
• realizarea unor investiţii privind protecţia mediului înconjurător (rampă de deşeuri ecologică care să deserveasca toate localităţile componente);
• colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor ;
• realizarea unor campanii de informare a locuitorilor ZMSM privind normele de protecţie a mediului;
• reducerea cu o treime a poluării factorilor de mediu (aer, apă, sol) prin efectul sinergic a măsurilor întreprinse.